Interviu cu Dna. Natalia Cubreacov - Am apelat la dvs. pentru a vorbi despre Eminescu la 160 de ani. În acelaşi timp, aţi fost omagiată cu ocazia zilei de naştere cu puţin timp înainte de data naşterii lui Eminescu. Credeţi că data de 15 ianuarie a influenţat într-un fel asupra destinului dvs. ? Dna. Cubreacov - În adolescenţă şi, mai ales în tinereţe , când am coştientizat în linii mari dimensiunile spiritului eminescian, m-am regăsit pe anumite secvenţe , să zicem – a sensibilităţii , a câtorva întrebări metafizice, a setei de idealitate , a unui simţ dramatic al vieţii ! Evident , nu de aceeaşi intensitate... Să se explice prin predispoziţiile zodiacale această apropiere de spirite ? Nu ştiu.
- Când aţi făcut prima incursiune în creaţia eminesciană şi când aţi trăit prima revelaţie privind opera acestuia ? Dna. Cubreacov - Ca să analizezi şi sa cunoşti pe deplin oceanul spiritului eminescian, trebuie să fii înzestrat cu o sensibilitate şi capacitate de gândire identice sau, cel puţin, apropiat de ale poetului. Unele poezii, cred, totuşi, că mi s-au deschis în complexitatea lor, frumuseţea poetica fiind fascinantă . Pentru mine, “Odă (în metru antic)”, “Trecut-au anii” , “Scrisoarea I “ reprezintă probe de perfecţiune artistică , de artă Absolută. Pot să spun că lectura acestor poezii au constituit momente de adevărată revelaţie.
- Eminescu ne încântă, prezentând o copilărie cufundată în visare şi în spaţiul originii : « Fiind băiet păduri cutreieram... » . Aţi avut şi dvs un spaţiu special, preferat în copilărie ? Dna. Cubreacov - Eu am copilărit într-un sat foarte şi foarte asemănător ca peisaj cu Ipoteştii lui M. Eminescu : o vale înconjurată aproape total de pădure (Codrii Orheiului). Întreaga copilărie mi-a fost legată de pădure : primăvara mergeam dupa mâţişori, viorele, brebenei, dupa zbârciogi, grâuşor, anghelica ; vara - după ciuperci ; toamna – dupa măceş, păducel, ghebe. Acum realizez că nu mă interesau numaidecât « roadele » aduse din pădure, ci...pădurea însăşi ne atrăgea prin enigma ei. Cu certitudine , acest mediu natural mi-a cultivat un anumit tip de sensibilitate.
- Astăzi il ştim pe Eminescu la 160 de ani. Cum credeţi că va arăta poetul peste un secol şi cum va rezista creaţia lui presiunii timpului istoric şi a progresului continuu al omenirii ? Dna. Cubreacov - Nu cred într-un progres spiritual al omenirii , în unul tehnico-ştiintific, dar epidemizarea spirituală ia proporţii catastrofale pentru destinul umanităţii, interesul pentru proria lume interioara scăzând mereu. De aceea, opera lui Eminescu ( a lui Sofocle, a lui Shakespeare, a lui Göethe, a lui T. Arghezi ) va rămâne tot mai mult pe poliţe , necitită, neasumată sau cel puţin citită sub presiunea şcolii, va avea soarta prorocită de însuşi poetul în « Scrisoarea I » (partea a IV-a). Evident că vor exista spirite care se vor nutri , înnobilându-şi existenţa prin opera marelui poet. Dumnezeu a păstrat întotdeauna aceşti « copii » ai Creaţiei Sale. Autor: Cătălina Brânză
|
18°C 
Liceul Prometeu-Prim RSS){kind=link}
){kind=link}